- Alergand spre avioane care ne duc spre Zari Albastre sau care ne aduc din larga Lume catre acel drag si iubit ACASA, nu putem sa nu vedem si nu vrem sa ratam Arcul de Triumf. E un CHECK-IN pe care il simtim ca fiind „obligatoriu” sufletului nostru indragostit de Romania
- Cand avem invitati de seama (desi nu ne mandrim prea mult cu el), nu vrem sa ratam o vizita la Palatul Parlamentului. Si nu pentru ca in suflet suntem niste nostalgici dupa regimul comunist, ci pentru ca in fiecare piatra a acelui edificiu e un pic de sacrificiu al fiecarui parinte sau bunic care ne-au crescut
- Desi am vazut de zeci de ori pana acum Castelul Huniarizilor, nu putem sa nu ii trecem pragul de fiecare data cand trecem prin Hunedoara. Ne pare acest gest la fel de normal ca acela de a-i spune SARUT MANA mamei. E scris probabil in codul nostru genetic – „Respect pentru trecut!”
- Ma intreba demult, un drag prieten neamt si ateu, cum pot sa fiu eu atat de linistit, cu atatea greutati, cu atata singuratate si mai ales cu atat de multe neajunsuri. Si eu i-am spus simplu:
Prietene, hai cu mine intr-o Duminica normala a anului si la o slujba de Inviere intr-una din bisericile Maramuresului sau in Moldova „de sub Cer” si vei vedea ca iti vei gasi si tu LINISTEA. Vei vedea ca nu esti singur, dar mai ales vei pricepe ca nu exista neajunsuri, ci doar LECTII de viata din care trebuie sa invatam
- Si daca ar fi sa punem cap si coada Istoriei noastre, oare ce s-ar potrivi mai bine? Din ce am putea face un STEAG pe care sa il fluturam cu mare drag in fata oricarui invitat care ne trece pragul? Pai cred ca Transfagarasanul si Pelesul nu pot lasa indiferent pe nimeni, din orice colt al lumii ar veni, din Australia pana in Africa si inapoi trecand prin Asia.
Ohoo, dar ne-am plimbat cam mult si suntem cu totii foarte obositi. Oare pentru noi si pentru sufletele noastre a mai ramas vreun loc de tihna? Cu siguranta si aceasta este draga Delta Dunarii. Ea este coltul care sper sa nu se strice si sa ramana mereu acel „pamant nou” si acel „Nota 20” al fiecarui om venit sa „guste” Dragoste de Natura la Superlativ!
